Dr. Marius M. Stanciupsihoterapie cognitiv-comportamentala
Preambul
Imaginează-ți că ai 30 și ceva de ani și ești încă singur(ă). Unii cititori, evident, nu trebuie să își imagineze acest scenariu, pentru că el este pur și simplu adevărul empiric, din păcate. Câteodată, presiunea de a găsi pe cineva vine din partea familiei. Astfel, te-ai săturat deja să contorizezi frecvența cu care mama te întreabă: “când ai de gând și tu să te căsătorești și să faci un copil ?!” Câteodată presiunea vine din partea prietenilor. Unii dintre ei – poți observa cu lejeritate – deja plimbă căruciorul prin parc și sunt datori la bancă următorii 20 de ani pentru trei camere la periferie. Câteodată presiunea vine din curiozitatea ta morbidă de a cunoaște măsura în care mutațiile cromozomiale, genice și punctiforme ale ADN-ului din celulele tale sexuale vin odată cu vârsta. La final, nu contează ! Orice factor cauzal ar sta în spatele disperării de a găsi un partener, aplicațiile și site-urile dedicate întâlnirilor romantice par a fi soluția optimă, nu ? În fond, asemeni lui Truman Burbank, obișnuim să trăim aproape toată viața în bula noastră de siguranță, iar astfel de aplicații ne promit evadarea din perimetrul confortului tern.
Acum mai bine de doi ani am încercat să împărtășesc cu dumneavoastră, stimați cititori, ce am învățat dintr-o oră petrecută pe Instagram. Răspunsul a fost unul destul de scurt atunci: nu prea multe. Mai articulat enunțat, aproximez că am obținut același nivel de iluminare spirituală derivat și din lecturarea lui Osho (ops!). Acum, desigur, nu m-am apucat să-mi instalez Tinder, Badoo sau Ok Cupid pentru a contribui, chiar și modest, la expansiunea orizonturilor voastre epistemice. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu aceste aplicații, mă rezum la a preciza că ele sunt cele mai populare instrumente digitale consacrate găsirii unui partener romantic. Cu alte cuvinte, ele reprezintă pețitorul nostru cu ADN în cod binar. Ce am făcut, însă, a fost să studiez temeinic literatura de specialitate pe tema enunțată, să colectez date din cabinet și să pregătesc terenul pentru a exprima în cuvinte simple concluzia spre care converg studiile empirice publicate. Mă refer aici la încercarea de a genera o aproximare fundamentată pe probe a șanselor tale reale de a-ți găsi perechea ideală pe un site și/sau aplicație de “dating”. Ești curios(oasă) ?
Când soarta nu îți surâde
Fiind psiholog, mă confrunt adesea în cabinet cu probleme diverse, printre care și cea legată de teama de singurătate. Nu mă refer aici exclusiv la teama specifică unui pacient cu Borderline sau cu tulburare histrionică. Mă refer la teama umană, naturală care îți comunică instinctiv faptul că singurătatea corelează negativ cu speranța ta de viață, chiar și atunci când nu cunoști literatura de specialitate din scoarță în scoarță (dar vezi spre exemplu Antoni et al., 2006; Caspi et al, 2006; Cohen et al., 1997; Cole et al., 2003; Herlitz et al., 1998; Luanaigh & Lawlor, 2008; Nausheen et al., 2009; Sorkin, Rook & Lu, 2002).
Câteodată, evident, lipsa unui partener este însăși sursa episodului depresiv major sau catalizatorul unei tulburări de anxietate. Altădată, dorința de a întemeia o familie sau pur și simplu de a trăi noi experiențe sexuale reprezintă obiectivul central al ședințelor de consiliere. Pentru a ajunge direct la miezul problemei, este suficient să spun că mulți clienți – bărbați și femei, heterosexuali, dar și homosexuali declarați, deopotrivă – îmi spun adesea cum butonarea pe Tinder, Grindr sau Ok Cupid tinde să devină o întreprindere sisifică, din care nimic bun nu pare să apară la orizont. Ca empirist (n.a. tradiția filozofică ce ne recomandă să nu ne fundamentăm credințele decât pe simțuri sau, sensu ampliore, pe probe concrete, palpabile) întotdeauna m-am întrebat dacă astfel de păreri reprezintă produsul ghinionului, al unor distorsiuni cognitive sau ele conțin în interiorul lor un sâmbure de adevăr. Ca de obicei, buna mea prietenă ȘTIINȚA (pe care nu am cunoscut-o pe Tinder, evident) m-a ajutat. Așadar, să vedem ce spun datele.
Când statistica operează împotriva intereselor tale…
Accesată atât de cei care doresc un partener de lungă durată, cât și de cei interesați doar de partide ocazionale de sex sau pur și simplu de măsurarea cvasi-obiectivă a valorii lor de “piață”, aplicația Tinder este în prezent poate cea mai populară tehnologie dedicată întâlnirilor romantice. Utilizată în peste 200 de țări, ea are astăzi 340 de milioane de utilizatori, 6 milioane dintre aceștia cotizând lunar pentru servicii complexe (Tinder, 2020).
Deși rigurozitatea științifică ne recomandă să fim precauți atunci când vine vorba de extrapolarea datelor statistice pe alte culturi, este bine de notat faptul că nu doar persoanele singure utilizează această aplicație. Mai precis, în SUA, cel puțin, aproape 42% din utilizatori sunt fie căsătoriți, fie aflați într-o relație de lungă durată (McGrath, 2015). Bărbații, din păcate, poate și în virtutea celebrului principiu biologic al lui A.J. Bateman (1948), sunt mai predispuși spre astfel de practici. În rândul studenților americani situația pare a fi chiar mai dramatică. O cercetare făcută de Weiser et al. (2017) pe un eșantion de 550 de studenți, spre exemplu, a arătat că aproape 64% din cei intervievați cunoșteau sau au văzut pe Tinder un profil al unei persoane despre care știau că are o relație de lungă durată (Weiser et al., 2017). În mod similar, o cercetare amplă, incluzând mai mult de 18.000 de persoane, efectuată în Olanda în 2018 a relevat faptul că 4% dintre bărbați și 2% dintre femei au utilizat Tinder chiar dacă erau angajați deja într-o relație (Rutgers, 2018). Păstrând moderația, datele culese la nivel internațional par a se plasa între aceste două extreme ale adulterului și concupiscenței, valori gravitând în jurul cifrei de 20% fiind cel mai des vehiculate în literatura de specialitate (e.g. Shapiro et al., 2017; Timmermans & Courtois, 2018).
Evident, nu toate persoanele care folosesc Tinder sau alte aplicații similare, dar sunt într-o relație, au intenția de a înșela. De fapt, cel puțin un studiu efectuat în Australia arată că o mică proporție (de 10%) are acest obiectiv în minte (Hobbs, Owen & Gerber, 2017). Datele, desigur, variază de la o societate și de la o cultură la alta. Spunem acest lucru deoarece în Olanda, spre exemplu, aproape jumătate din bărbații logodiți sau căsătoriți intervievați au declarat în mod explicit scopul lor de a se angaja în relații sexuale folosind Tinder (Rutgers, 2018). Surprinzător sau nu, toate femeile aflate într-o relație care au fost chestionate în studiul citat anterior au recunoscut clar obiectivul lor legat de copulație în afara relației de monogamie sexuală declarată. Ce facem cu restul, însă ?
După cum sugerează și anumiți cercetători (e.g. Timmermans & De Caluwe, 2017; Timmermans & Courtois, 2018), unele dintre persoanele care sunt într-o relație dar decid să se arunce în aplicații precum Tinder, Ok Cupid sau Badoo, o fac cel mai probabil din teama de singurătate (tulburare histrionică de personalitate, poate?). De fapt, într-un studiu amplu dedicat motivelor din spatele utilizării, Timmermans & De Caluwe (2017) au delimitat următoarele: (i) curiozitate; (ii) pierderea timpului; (iii) creșterea stimei de sine. Dintre acestea, cred eu, cel de-al treilea motiv este concomitent și cel mai des invocat și cel mai periculos. Spun acest lucru întrucât el este o marcă relativ stabilă și fidelă a narcisismului vulnerabil.
Intrând în sfera modelului Big Five al personalității umane (Digman, 1990, Goldberg, 1990, Costa & McCrae, 1992), Timmermans, De Caluwe & Alexopoulos (2018) au încercat să vadă dacă în această ecuație intră, bineînțeles, și diferențele individuale analizate în mod tipic în psihologie. Redus la esență, modelul Big Five – poate cel mai popular astăzi – consideră că mare parte din personalitatea umană poate fi descrisă perfect de cinci mari dimensiuni: Nevrotism, Extraversie, Deschidere, Agreabilitate și Conștiinciozitate. Aceste dimensiuni delimitează măsura în care o persoană, traversând mai multe contexte de viață, are tendința de a se comporta într-o anumită manieră constantă și/sau durabilă. Pentru a oferi o descriere mai articulată, un individ cu Agreabilitate ridicată, se presupune, va fi de cele mai multe ori politicos, amabil, cumsecade, empatic, bun cu animăluțele și cu copiii, altruist, compliant, încrezător în bunele intenții ale celorlalți și rareori dispus să se depărteze de la normele moralei iudeo-creștine. În mod puțin surprinzător, chiar și studiile longitudinale relevă o corelație a acestei trăsături de ordin superior cu fertilitatea, atât la femei, cât și la bărbați (e.g. Allen & Robson, 2018). Simplificând extrem de mult lucrurile, un individ aflat la polul opus are foarte mari șanse să manifeste adesea comportamente antisociale (e.g. Miller, Lynam & Leukefeld, 2003), cum ar fi înșelatul, jocul patologic de noroc, consumul de droguri ilegale sau manipularea altor persoane pentru a-și atinge scopurile. Ce relevanță are asta pentru un utilizator Tinder ? Din nou…să vedem ce spun datele.
Conform studiului realizat de Timmermans et al. (2018), cel puțin, persoanele care sunt într-o relație și utilizează totuși Tinder, au nu doar Agreabilitatea foarte scăzută, ci și factorul de Conștiinciozitate extrem de scăzut. Mai mult, așa cum sugerau și Shaver & Brennan (1992), ele au Nevrotismul (i.e. instabilitate emoțională) mai mare decât media, dar și o Extraversie și Deschidere crescută. Acum, pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu literatura de specialitate, este bine de știut faptul că Agreabilitatea scăzută corelează și cu frecvența comportamentelor sexuale riscante conform anumitor meta-analize (e.g. Hoyle, Fejfar & Miller, 2000). Pe cale de consecință, intersecția unor persoane de bune credință cu acești indivizi poate fi dăunătoare nu doar din punct de vedere psihologic, ci și biologic, dată fiind frecvența bolilor cu transmitere sexuală. Exprimat în cuvinte simple, asta înseamnă că o proporție de aproximativ 20% din populația aflată pe Tinder are în structura ei de personalitate tendințe indezirabile. Evident, dacă utilizezi de mult aplicația probabil intuiai deja asta.
Ajunși în acest punct al discuției, bănuiesc că este preferabil să mergem chiar mai departe. Psihologii contemporani, vedeți voi, au părăsit de mult conceptualizarea categorială a patologiei mintale atunci când vine vorba de personalitate. Altfel spus, o persoană poate avea amprente sau trăsături dominante de narcisism, fără a fi însă, în sens clinic, o persoană cu tulburare narcisică. În aceeași manieră, o persoană poate fi foarte ordonată, calculată, atentă cu banii sau rigidă atunci când vorbim despre de principiile ei de viață. Asta, desigur, fără a fi – clinic vorbind – obsesiv-compulsivă. Ce se întâmplă, astfel, cu celebra Triadă Întunecată pe Tinder ?
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu jargonul, Triada Întunecată reprezintă termenul pompos pe care psihologii contemporani îl folosesc pentru a descrie ceva ce vine adesea la pachet: narcisism (din nou, dimensional), machiavelism și antisocialitate. Pe scurt, “Machiavelismul” denotă un stil de relaționare caracterizat de tendința de a manipula sau de a exploata celelalte persoane; “Narcisismul” se referă la lipsa de empatie, împreunată cu un simț adesea dilatat și lipsit de fundament empiric al importanței personale, iar “Psihopatia” denotă o nevoie permanentă de excitație și încălcare a regulilor, venită cu o lipsă (din nou) pronunțată de empatie la pachet. Cum stau aici utilizatorii Tinder ?
Deși cercetările legate de aceste trăsături de personalitate în cadrul utilizatorilor sunt încă în fașă, știința este din nou prietena noastră. Bariș Sevi (2019), spre exemplu, ne spune că utilizatorii Tinder au în medie, cel puțin, toți cei trei parametrii amintiți anterior aflați la valori superioare populației de control care nu folosește această aplicație. Alte studii (e.g. Duncan & March, 2019; Timmermans et al., 2018) tind să întărească afirmația în cauză, o cercetare recentă (Lyons et al., 2020) comunicând o corelație importantă existentă între machiavelism și durata utilizării, spre exemplu. Sintetizând datele, asta înseamnă că cu cât o persoană utilizează Tinder sau orice aplicație similară pentru o durată mai mare de timp fără a-și fi găsit încă un partener/parteneră, cu atât este mai probabil ca acea persoană să folosească aplicația conceptualizând oamenii drept instrumente de gratificare sexuală sau de creștere a stimei de sine.
Fiind vorba doar de statistici, totuși, aș invita cititorii să nu se hazardeze în suprageneralizări. Aceste studii, ca de altfel toate cercetările realizate în câmpul științelor socio-umane, ne relevă ceea ce se întâmplă la nivel general, nu la nivel atomic. Oameni onești, agreabili și de bună credință sunt mai mult ca sigur pe Tinder sau pe alte aplicații similare. Problema este că acești oameni se demoralizează foarte repede atunci când se lovesc de ruleta legăturilor romantice promovate de aplicații dedicate “dating-ului” și, prin urmare, ei nu se întâlnesc niciodată. Dacă ești interesat de subiect, am dezbătut situația în cauză și într-un articol dedicat ultimului film realizat de către celebrul regizor polonez Krzysztof Kieślowski (i.e. Rouge, 1994). Asemeni unor fulgere sau a unor meteoriți, m-aș hazarda să presupun, aceste persoane care se potrivesc aproape perfect trec atât de repede prin aplicații de tipul Tinder, încât ei nici măcar nu intră în statistici. Clipește o singură dată și pierzi șansa de-ați găsi jumătatea. Din păcate, acesta pare a fi adevărul sinistru al industriei. Doar cei norocoși au șansa de a ne spune povești de succes la focul de tabără.
O rază de speranță
Psihoterapeuții și consilierii, îmi place să cred, ne pot ajuta să contracarăm fenomenul discutat în paragraful anterior. Cred asta deoarece lipsa de speranță, demoralizarea și depresia sunt produsele felului în care noi reflectăm asupra datelor, nu produsele datelor în sine. Dacă joc la ruletă și plec de la premisa falsă că șansele mele sunt mai mari de 1/34 de a câștiga, înseamnă că problema ține de așteptările mele nerealiste, nu de joc în sine. Într-adevăr, o persoană poate juca la loterie o viață întreagă fără a obține premiul cel mare. Cei perseverenți, însă, pot câștigă la categoria a doua cu puțin noroc. Demersul de a ne găsi partenerul ideal, pe de altă parte, nu este ca jocul la noroc. Dacă știm ce ne dorim, câte compromisuri suntem dispuși să facem și cum putem identifica doar din câteva poze și o conversație trăsăturile cardinale de personalitate ale interlocutorului, deja întreprinderea noastră aproximează mai degrabă un joc poker, nu o ruletă. Din acest motiv am decis să împărtășesc cu toate persoanele interesate informații de acest gen în atelierele pe care le organizez săptămânal. Astfel, ca în celebra anecdotă a bețivului despre care vorbea Abraham Kaplan (1964: 11), poate că multe persoane pur și simplu caută “cheile” acolo unde e lumină, dar nu acolo unde trebuie.
De fapt, în conformitate cu anumite studii realizate pe eșantioane academice (e.g. Grontvedt et al., 2019), cel puțin, doar un număr restrâns, de circa 50% din utilizatorii Tinder ajung să se întâlnească până la urmă cu cineva. Mai important, dacă rămânem în sfera sectorului demografic format din persoanele în etate de 18-25 ani, același studiu relevă că doar 25% dintre respondenți (60% de sex feminin) au declarat vreun interes real legat de angajamente romantice pe termen lung. Tot statisticile ne comunică faptul că numai un procent de 10-20% al utilizatorilor ajunge să întrețină raporturi sexuale și poate o proporție și mai mică ajunge să facă acest lucru în mod regulat. Ce înseamnă “compatibilitate” pe Tinder e greu de spus, însă. Tinder nu folosește vreun algoritm complex precum OK Cupid sau Facebook (în țările în care aplicația lor de “dating” operează). Totul este redus la reacția emoțională de moment avută față de o poză.
Nu în ultimul rând, poate ar fi dezirabil să punctăm și faptul că în acest moment datele culese prin studii longitudinale ne permit să vedem problema și în plan diacronic. În cercetarea realizată de Erevik et al. (2020) asupra unui eșantion de 5253 de participanți, spre exemplu, utilizatorii Tinder și cei care nu foloseau aplicația aveau aproape aceleași șanse de a-și găsi un partener romantic în decursul unui an. Ce factor explica cel mai bine diferențele înregistrate în interiorul grupului care folosea Tinder ? Simplu: Extraversia. Această cercetare, de altfel, unică în domeniul cyber-psihologiei, este coliniară cu ceea ce știam deja, anume faptul că Extraversia reprezintă cel mai bun predictor al capacității unei persoane de a-și găsi pe cineva, fie IRL sau în spațiul digital (e.g. Neyer & Lenhart, 2007). Acest fapt e ușor explicabil prin lentila realizării că un extravert pur și simplu trage mai multe lozuri. Concret, este ca și cum ai spune că cei care câștigă la loterie au, statistic vorbind, predispoziția de a pune mai multe bilete.
În calitate de persoane analitice, evident, nu este dezirabil să extrapolăm întotdeauna datele. Orice cercetare are limitări, iar un eșantion academic nu este reprezentativ pentru întreaga populație. Este bine, astfel, să ne reamintim mereu faptul că un astfel de eșantion nu reprezintă o miniatură a umanității, după cum punctau exemplar Henrich, Heine și Norenzayan (2010). Astfel, validitatea externă a unor astfel de cercetări realizate pe studenți și adulți tineri are limite importante. Totuși, având în vedere că sectorul demografic 18-25 ani este vizat direct de către Tinder, unele inferențe informate pot fi generate. Șansele, așadar, sunt de 50% pentru o întâlnire și de sub 20% pentru o partidă fierbinte de sex. Șansele pentru relații de lungă durată, pe de altă parte, sunt mult mai mici și scad pe măsură ce demoralizarea ne inundă intelectul.
În final, vedeți voi, tehnologia nu cred că este inerent bună sau rea. Ea doar este ! Fisiunea nucleară, spre exemplu, îți permite să ștergi un oraș de pe fața Pământului sau să furnizezi energie electrică pentru 100.000 de gospodării. În cazul site-urile consacrate întâlnirilor romantice, același lucru este valabil. “Cunoașterea înseamnă puterea” (scientia potentia est), spunea Francis Bacon. Doar asigură-te că cel ce te călăuzește prin deșert nu este orb, surd, dar zgomotos…cum este creierul nostru de maimuțoi, mă refer…
Referințe bibliografice:
Allen, M. S., & Robson, D. A. (2018). A 10-year prospective study of personality and reproductive success: Testing the mediating role of healthy living. Psychology & Health, 33 (11), pp. 1379-1395.
Antoni, M.H., Lutgendorf, S.K., Cole, S.W., Dhabhar, F.S., Sephton, S.E., McDonald, P.G., . . . Sood, A.K. (2006). The influence of bio-behavioural factors on tumour biology: pathways and mechanisms. Nat Rev Cancer, 6(3), 240-248.
Bateman, A.J. (1948), “Intra-sexual selection in Drosophila”, Heredity, 2 (Pt. 3): 349–368
Caspi, A., Harrington, H., Moffitt, T.E., Milne, B.J., & Poulton, R. (2006). Socially isolated children 20 years later: risk of cardiovascular disease. Arch Pediatr Adolesc Med, 160(8), 805-811.
Cohen, S., Doyle, W.J., Skoner, D.P., Rabin, B.S., & Gwaltney, J.M., Jr. (1997). Social ties and susceptibility to the common cold. JAMA, 277(24), 1940-1944.
Cole, S.W., Hawkley, L.C., Arevalo, J. M., & Cacioppo, J. T. (2011). Transcript origin analysis identifies antigen-presenting cells as primary targets of socially regulated gene expression in leukocytes. Proc Natl Acad Sci U S A, 108(7), 3080-3085.
Duncan, Z., & March, E. (2019). Using Tinder to start a fire: Predicting antisocial use of Tinder with gender and the Dark Tetrad. Personality and Individual Differences, 145, 9-14.
Erevik, E. K., Kristensen, J. H., Torsheim, T., Vedaa, O., & Pallesen, S. (2020). Tinder Use and Romantic Relationship Formations: A Large-Scale Longitudinal Study. Frontiers of Psychology. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2020.01757.
Grontvedt, T. V., Bendixen, M., Botnen, E. O., Kennair, L.E.O. (2019). Hook, Line and Stinker: Do Tinder Matches and Meet Ups Lead to One-Night Stands? Evolutionary Psychological Science, 6: 109-118. DOI: 10.1007/s40806-019-00222-z.
Henrich, J., Heine, S. J., & Norenzayan, A. (2010). The Weirdest People in the World? Behavioral and Brain Sciences, 33(2-3)> 61-83.
Herlitz, J., Wiklund, I., Caidahl, K., Hartford, M., Haglid, M., Karlsson, B.W., . . . Karlsson, T. (1998). The feeling of loneliness prior to coronary artery bypass grafting might be a predictor of short-and long-term postoperative mortality. Eur J Vasc Endovasc Surg, 16(2), 120-125.
Hobbs, M., Owem, S., & Gerber, L. (2018). Liquid love ? Dating apps, sex, relationships and the digital transformation of intimacy. Journal of Sociology, 53, 271-284.
Hoyle, R.H., Fejfar, M.C., Miller, J.D. (2000). Personality and sexual risk taking: A qunatitative review. Journal of Personality, 68, 1203-1231.
Jonason, P.K., Valentine, K.A., Li, N.P., Harbeson, C.L. (2011). Mate-selection and the Dark Triad: Facilitating a short-term mating strategy and creating a volatile environment. Personality and Individual Differences, 51, 759-763.
Kaplan, A. (1964). The Conduct of Inquiry: Methodology for Behavioral Science. Transaction Publishers.
Luanaigh, C.O., & Lawlor, B.A. (2008). Loneliness and the health of older people. Int J Geriatr Psychiatry, 23(12), 1213-1221.
Lyons, M., Messenger, A., Perry, R., & Brewer, G. (2020). The Dark Tetrat in Tinder: hook-up apps for high psychopathy individuals, and a diverse utilitarian tool for Machiavellians? Current Psychology.
McGrath, F. (2015). What to know about Tinder in 5 charts. GlobalWebIndex. Online la: https://blog.globalwebindex.net/trends/what-to-know-about-tinder/
Miller, J. D., Lynam, D., & Leukefeld, C. (2003). Examining antisocial behavior through the lens of the five factor model of personality. Agressive Behavior, https://doi.org/10.1002/ab.10064.
Miller, J.D., Lynam, D., Zimmerman, R.S., Logan, T.K., Leukefield, C., Clayton, R. (2004). The utility of the five factor model in understanding risky sexual behavior. Personality and Individual Differences, 36, 1611-1626.
Nausheen, B., Gidron, Y., Peveler, R., & Moss-Morris, R. (2009). Social support and cancer progression: a systematic review. J Psychosom Res, 67(5), 403-415.
Neyer, F.J., & Lenhart, J. (2007). Relationships matter in personality development: evidence from an 8-year longitudinal study across young adulthood. Journal of Personality, 75: 535-568.
Rutgers, G. (2018). Seksuele gezondheid in Nederland 2017. Online la: https://www.rutgers.nl/sites/rutgersnl/files/PDF-Onderzoek/Seksuele_Gezondheid_in_NL 2017_23012018.pdf.
Sevi, B. (2019). The Dark Side of Tinder: The Dark Triad of Personality as Correlates of Tinder Use. Journal of Individual Differences. DOI: 10.1027/1614-0001/a000297.
Shapiro, G.K., Tatar, O., Sutton, A., Fisher, W., Naz, A., Perez S. et al. (2017). Correlates of Tinde ruse and risky sexual behaviors in young adults. Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, 20, 727-734.
Sorkin, D., Rook, K.S., & Lu, J.L. (2002). Loneliness, lack of emotional support, lack of companionship, and the likelihood of having a heart condition in an elderly sample. Ann Behav Med, 24(4), 290-298.
Timmermans, E., & De Caluwe, E. (2017). Development and validation of the tinder motives scale (TMS). Computers in Human Behavior, 70, 341-350.
Tinder Newsroom: About Tinder. Tinder (2020). Online la https://www.tinderpressroom.com/about.
Weiser, D.A, Niehuis, S., Flora, J., Punyanunt-Carter, N.M., Arias, V.S., & Baird, R.A. (2018). Swiping right: Sociosexuality, intentions to engage in infidelity, and infidelity experiences on Tinder. Personality and Individual Differences, 133, 29-33.
Leave a Reply