AR și VR în psihoterapie – oportunități și riscuri

Ideea de a folosi realitatea virtuală (VR) sau augmentată (AR) pentru a îmbunătăți demersul terapeutic părea, chiar și acum două decenii, o perspectivă ce ține mai degrabă de domeniul romanelor science-fiction decât de planul real al lucrurilor. Deși conceptul în sine a fost introdus acum aproape un secol în cadrul literaturii (Artaud, 1938; Manning, 1933/1976), iar primele aparate funcționale de VR operau deja în universitățile din SUA în anii ’60 (Sutherland, 1968), dezastrul comercial înregistrat de companii precum VPL Research, Sega sau Nintendo au stopat progresul tehnologiei la sfârșitul secolului trecut.

Astăzi, situația este cât se poate de diferită. Mai articulat, sisteme VR de larg consum sunt dezvoltate de companii precum Valve sau Facebook, accesibilitatea lor comercială urmând un trend ascendent. În paralel, literatura de specialitate ne pune la dispoziție un vast rezervor de cercetări empirice și meta-analize care înfățișează fecunditatea noilor tehnologii în gestionarea tulburărilor mintale, cu precădere cele subsumate problemelor de anxietate (Winderhold & Bouchard, 2014).

Departe de a reprezenta o nouă formă de terapie, VR și AR sunt instrumente ușor de integrat în practica TCC (Terapie Cognitiv-Comportamentală). Tehnologia, desigur, nu este “bună” sau “rea”, ci doar corect sau impropriu implementată în practică. Din acest motiv, înțelegerea oportunităților, dar și a riscurilor asociate cu utilizarea incorectă a sistemelor VR va deveni în curând un element indispensabil oricărui psiholog.

Organizatori: Stanciu Marius – Cabinet Individual de Psihologie, CINETic, Choice.
Durată: 4 ore.