Psihoterapie individuală (adult, copil, adolescent)

Concepută de Freud și Breuer (1891) ca o alternativă viabilă la tratamentul medicamentos, psihoterapia a cunoscut o dezvoltare extraordinară începând cu a doua jumătate a secolului XX, fragmentându-se până astăzi în câteva sute de abordări diferite (Sommers-Flanagan & Sommers-Flanagan, 2004). Multe dintre acestea, bineînțeles, nu au o fundație teoretică solidă și nu se bucură de un suport empiric solid venit din partea studiilor de specialitate. Indiferent de paradigma vizată, însă, principiile de bază ale terapiei gravitează în jurul dezvoltării unei relații de încredere între terapeut și client; o relație definită atât prin drepturi fundamentale (e.g. apreciere pozitivă necondiționată, confidențialitate), cât și prin responsabilități.

Departe de a avea aici pretenția unei expuneri exhaustive a particularităților ce definesc Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC), vom încerca să punctăm doar esențialul abordării asumate:

1. Psihoterapia adresează problemele de “software” ale persoanei, nu cele de “hardware”. Deși mulți psihologi contemporani ar putea considera analogia computațională (e.g. Neisser, 1967) o relicvă obsoletă a anilor ’60, este important să înțelegem că o bună parte a tulburărilor comportamentale și dispoziționale NU reprezintă boli ale creierului. De fapt, după cum este precizat explicit încă din primele pagini ale Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), problemele psihice reprezintă în mare măsură sindroame. Cu alte cuvinte, ele denotă pachete compacte de simptome corelate fără o etiologie clară, cunoscută. Ipso facto, a spune că traversezi un Episod Depresiv Major este ca și cum ai spune că ai un “sindrom de tuse”, întrucât nu există indicatori biologici imuabili în spatele semnelor observate (McNally, 2012). Adepți ai modelului bio-psiho-socio-cultural, considerăm că o formă plastică de a înțelege tulburările psihice este să ne imaginăm un calculator virusat în care mare parte a resurselor este direcționată către rularea unor rutine sau subrutine dezadaptative. Urmând analogia până la capăt, psihoterapia este prin urmare un proces non-invaziv de “devirusare” pornit de terapeut și finalizat de client.
2. În cele mai multe cazuri, psihoterapia durează foarte puțin. Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC) reprezintă prin definiție o intervenție de durată scurtă-medie, focalizată mai mult pe problemele curente ale clientului decât pe ipoteticele cauze din spatele lor. Deși eficiența sa variază de la o categorie de afecțiuni la alta, în planul tulburărilor de anxietate, cel puțin, meta-analizele arată că TCC este fără îndoială standardul de aur atunci când vine vorba de tratament (e.g. Carpenter et al., 2018). Fie că avem în vedere Tulburarea Generalizată de Anxietate, Tulburarea Obsesiv-Compulsivă, Tulburarea de Panică sau pur și simplu o fobie specifică (e.g. acrofobie, arahnofobie, ligofobie), TCC și-a demonstrat eficiența pentru o perioadă lungă de timp și un număr impresionant de mare de cazuri. Terapia Cognitiv-Comportamentală, bineînțeles, este extrem de eficientă și în tratarea simptomelor depresive (Cujpers et al., 2013), ultimele două decenii deschizând de asemenea drumul spre gestionarea eficientă a unor probleme structurale (i.e. tulburare de personalitate Borderline) prin intermediul Terapiei Cognitive Dialectice (Linehan et al., 19909).
3. Monitorizare continuă folosind măsuri standardizate. Unele estimări publicate în literatură arată că rata de abandon în terapie atinge câteodată valori tulburătoare de 40-50% (Owen et al., 2012). Pentru a combate acest fenomen, îți punem la dispoziție nu doar un instrument standardizat și eficient de feedback (SRS; Duncan et al., 2003), dar și cele mai bune măsuri psihometrice pentru a vedea ce, cum și cât de mult funcționează în cazul tău. Astfel de proceduri ne-au ajutat să atingem o rată de abandon de doar 1.78%, o performanță de 28 de ori mai bună decât media internațională.
4. Personalizarea intervenției. Oamenii nu se nasc și nu se dezvoltă egal. Ceea ce ne diferențiază ține atât de planul aptitudinilor (i.e. inteligență fluidă, potențial creativ), cât și de cel al personalității. Pentru că există aceste diferențe individuale incontestabile, avem convingerea că terapia nu trebuie să presupună niciodată o abordare rigidă, mecanică a problemelor de viață cu care se confruntă clientul. Cu alte cuvinte, terapia nu este asemeni unui flacon de pastile care vine întotdeauna cu același număr de elemente și aceeași compoziție chimică. Ghidându-ne după obiectivele pe care vrei TU să le atingem și mulând tehnicile utilizate pe structura ta de personalitate, sperăm să-ți oferim cele mai bune și eficiente servicii.

Întrucât avem convingerea că numerele și graficele exprimă într-o manieră sintetică mai mult decât ar putea o mie de cuvinte, te invităm să intri pe secțiunea Rezultate/Grafice pentru a vedea cât de eficientă poate fi terapia individuală. Aducând laolaltă rigurozitatea academică cu tradiția pozitivistă a psihometriei, empirismul specific Terapiei Cognitiv-Comportamentale și poziția ateoretică a Intervenției bazate pe Feedback (FIT), credem că îți putem oferi cele mai bune servicii de pe piață; aducând terapia cu adevărat în secolul XXI.