Ecrane și “ADHD” – primul studiu longitudinal publicat

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (THDA) – majoritatea persoanelor o cunosc sub numele de ADHD, deși acronimul în cauză nu este cu siguranță corespunzător în limba română. Indiferent cum vrei să-i spui, THDA reprezintă prototipul conceptelor psihiatrice controversate în care procesul de delimitare a “patologicului” de spectrul normalității e atât de influențat de factori socio-politici, economici și culturali (Elder, 2010) încât intuiția ne spune că natura nu e deloc tăiată la colțuri ca în tabloul din DSM (Manualul de Statistică și Diagnoză) al afecțiunii. La fel de controversată, desigur, este și legătura presupusă a exista între simptomele THDA și timpul petrecut de copii și adolescenți în fața ecranelor (e.g. Larsson et al., 2004; Nikkelen et al., 2014). Din fericire, însă, datele culese în baza unui studiu recent publicat în JAMA Psychiatry promit să aducă puțină lumină pe marginea acestui subiect sensibil.

În primul studiu longitudinal cu cohorte de acest gen, Chaelin et al. (2018) au urmărit 2587 de elevi (54.4% fete; media de vârstă 15.5 ani) pe durata a 24 de luni, monitorizând la distanțe egale de timp dinamica simptomelor specifice THDA în tandem cu timpul petrecut de copii în fața ecranelor. Activitățile luate în calcul de cercetători au ocupat un spectru larg de variație, mergând de la chatul pe rețelele de socializare și cititul blogurilor până la achiziționarea unor produse sau jucatul pe calculator. Analiza statistică a datelor a relevat faptul că deși utilizarea mai îndelungată a ecranelor corelează pozitiv cu dezvoltarea simptomelor THDA, nu toate activitățile au ponderi egale. Jucatul pe calculator de unul singur și video-chatul, spre exemplu, par a avea un impact mai mare decât postarea fotografiilor sau utilizarea serviciilor de mesagerie.

Deși vorbim despre un studiu longitudinal cu rezoluție temporală considerabilă, rezultatele cercetării prezentate nu trebuie nici generalizate și nici interpretate în mod cauzal. Spunem acest lucru deoarece: (1) cercetătorii au utilizat o scală cu auto-raportare pentru aprecierea indirectă a simptomelor THDA; (2) eșantionul examinat a fost unul de conveniență, nu unul selectat aleatoriu; și (3) o relație de cauzalitate inversă nu poate fi exclusă în baza datelor colectate.

În ciuda acestor neajunsuri, însă, studiul publicat de Chaelin et al. (2018) reprezintă un pas important făcut în direcția abordării unui subiect controversat în afara perimetrului delimitat de anecdote și părerile personale ale specialiștilor. Astfel, până ce studiile viitoare vor umple golurile cunoașterii existente la acest moment, este dezirabil să fim prudenți și să limităm abuzul de jocuri video făcut de cei mici (îndeosebi aplicațiile care fac uz de mecanisme specifice jocurilor de noroc), indiferent dacă vedem THDA drept o patologie reală, supra-diagnosticată în practică, sau o cvasi-patologie (Crawford, 1998) izvorâtă pe fondul decalajului de adaptare al speciei la noile condiții de trai ale civilizației post-industriale (Hartmann, 1995).

Link către cercetare: https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/2687861

Referințe

Chaelin, K., R., Cho, J., Stone, M. D., De la Cerda, J., Goldenson, N. I., Moroney, E., Tung, I., Lee, S. S., Leventhal, A. M. (2018). Association of Digital Media Use with Subsequent Symptoms of Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder Among Adolescents. JAMA Psychiatry, 320(3): 255-263.

Crawford, C. (1998). Environments and adaptations: Then and now. În C. Crawford & D. L. Krebs (Eds.), Handbook of evolutionary psychology. Mahwah, NJ: Erlbaum.

Elder, T. E. (2010). The Importance of Relative Standards in ADHD Diagnosis on Exact Birth Dates. Journal of Health Economics, 29(5), 641-656.

Hartmann, T. (1995). ADD Success Stories. Grass Valley, California: Underwood Books.

Larrson, J.-O., Larrson, H., Lichtenstein, P. (2004). Genetic and environmental contributions to stability and change of ADHD symptoms between 8 and 13 years age: a longitudinal twin study. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 43(10): 1267-1275.

Nikkelen, S. W., Valkenburg, P. M., Huizinga, M., Bushman, B. J. (2014). Media use and ADHD-related behaviors in children and adolescents: a meta-analysis. Developmental Psychology, 50(9): 2228-2241.