Utilizarea feedback-ului formal crește succesul în terapie

Cât de mult contează feedback-ul oferit de client într-o terapie? A vorbi din experiența personală despre acest subiect ar fi complet impropriu în secolul XXI. Spun acest lucru deoarece atât pregătirea viitoarelor generații, cât și dezvoltarea politicilor publice de sănătate mintală necesită studii statistice elaborate (nomotetice), nu păreri viciate de emoții sau anecdote. Începând cu Luborsky et al. (1986) și terminând cu Wampold și Imel (2015), trei decenii de cercetare în domeniul psihoterapiei ne-au adus tot mai multe probe în direcția susținerii concluziei conform căreia abilitățile și calitățile terapeutului explică o parte mai mare din varianța rezultatelor obținute decât tehnica utilizată (e.g. Wampold & Brown, 2005). Terapeutul, însă, oricât de bun ar fi sau s-ar credea, are de asemenea sarcina de a viza în permanență îmbunătățirea calității serviciilor oferite dacă: 1) chiar apreciază pozitiv și necondiționat clienții săi; 2) își asumă pe deplin codul deontologic; și 3) înțelege de ce un regim de selecție bazat pe calitatea alianței e salutar în spațiul autohton. Așadar…să intre FIT !

Pentru multe persoane, desigur, FIT nu înseamnă nimic mai mult decât a face zilnic 50 de tracțiuni la bară. Pentru psihoterapeuții informați, însă, FIT reprezintă o procedură de monitorizare continuă a alianței, urmată de adaptarea serviciilor oferite la nevoile și după recomandările clientului. Deși anumite cercetări precedente au subliniat importanța utilizării active a feedback-ului formal în planul îmbunătățirii rezultatelor obținute în cabinet (e.g. Anker, Duncan & Sparks, 2009; Campbell & Hemsley, 2009; Delgadillo et al., 2017; Reese, Norsworthy & Rowlands, 2009), studiile s-au focalizat fie doar pe paradigma cognitiv-comportamentală (Janse et al., 2017), fie au implementat o metodologie de slabă calitate (e.g. Kendrick et al. 2016). Un nou articol publicat în Lancet Psychiatry (Delgadillo et al., 2018), pe de altă parte, a reușit adreseze definitiv și pertinent aceste neajunsuri. Folosind un eșantion format din 79 psihoterapeuți și 2233 de pacienți alocați aleatoriu, echipa condusă de Delgadillo a arătat că deși mărimea efectului este mică spre moderată (d=0.23), utilizarea feedback-ului formal conduce la rezultate statistic semnificative atât în tratarea episodului depresiv major, cât și în gestionarea tulburării generalizate de anxietate. Morala e simplă: confruntarea cu propriile limitări este preferabilă iluziei de infailibilitate.

P.S.: În scop ilustrativ, am adăugat o serie de grafice noi la secțiunea rezultate.

Link către articol: https://www.thelancet.com/journals/lanpsy/article/PIIS2215-0366(18)30162-7/fulltext

Referințe:

Anker, M. G., Duncan, B. L., & Sparks, J. A. (2009). Using client feedback to improve couple therapy outcomes: a randomized clinical trial in a naturalistic setting. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 77(4), 693-704.

Campbell, A., & Hemsley, S. (2009). Outcome Rating Scale and Session Rating Scale in psychological practice: Clinical utility of ultra-brief measures. Clinical Psychologist, 13(1), 1-9.

Delgadillo, J., de Jong, K., Lucock, M., Lutz, W., Rubel, J., Gilbody, S. Ali, S., Aguirre, E., Appleton, M., Nevin, J., O’Hayon, H., Patel, U., Sainty, A., Spencer, P., McMillan, D. (2018). Feedback-informed treatment versus usual psychological treatment for depression and anxiety: a multisite, open-label, cluster randomized controlled trial. The Lancet Psychiatry, 5(7), 564-572.

Duncan, B. L., Miller, S. D., Sparks, J. A., Claud, D. A., Reynolds, L. R., & Brown, J. (2003). The Session Rating Scale: Preliminary psychometric properties of a working alliance measure. Journal of Brief Therapy, 3, 3.

Janse, P. D., De Jong, K., Van Dijk, M. K., Hutschemaekers, G. J., Verbraak M. J. (2017). Improving the efficiency of cognitive-behavioural therapy by using formal client feedback. Psychotherapy Resources, 27, 525-538.

Luborsky, L., Crits-Christoph, P., McLellan, A. T., Woody, G., Piper, W., Liberman, B., Pilkonis, P. (1986). Do therapists vary much in their success? Findings from four outcome studies. American Journal of Orthopsychiatry, 56, 501-512.

Kendrick, T., El-Gohary, M., Stuart B et al. (2016). Routine use of patient reported outcome measures (PROMs) for improving treatment of common mental health disorders in adults. Cochrane Database Systematic Review, 7: CD011119.

Reese, R. J., Norsworthy, L. A., & Rowlands, S. R. (2009). Does a continous feedback system improve psychotherapy outcome? Psychotherapy: Theory, Research, Practice, Training, 46(4), 418-431.

Wampold, B. E., & Brown, G. S. (2005). Estimating variability in outcome attributable to therapists: A naturalistic study of outcomes in managed care. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 73, 914-923.

Wampold, B. E., & Imel, Z. E. (2015). The great psychotherapy debate: The evidence for what makes psychotherapy work. New York, NY: Routledge.